Sarbatori Fericite!

Inainte de toate as vrea sa va multumesc tuturor care mi-ati fost alaturi in acest an si sa va urez un Craciun fericit alaturi de persoanele voastre cele mai dragi. Fie ca anul ce vine sa va aduca multe bucurii si impliniri.

In final v-am pregatit o surpriza invitandu-va sa dati un clik aici . Vizionare placuta!

Si o melodie pe care o stiti cu siguranta in alta varianta, insa pe mine m-a emotionat mai mult aceasta:

Am ramas acasa :(

Desi cu cateva ore in urma eram foarte optimist in ceea ce priveste sanatatea mea se pare ca aceasta mi-a intins o capcana in care am cazut cu totul. A reusit sa ma rapuna iar acum bolesc in pat cu febra mare si o tuse care nu vrea sa se mai termine. Am sperat ca indopandu-ma cu medicamente care mai de care mai potrivite in astfel de situatii ma voi pune pe picioare dar se pare ca m-am inselat. Asta a facut sa renunt la participarea la evenimentele ce m-ar fi asteptat in Bucuresti. Imi cer scuze tuturor celor care ma asteptau acolo. 😦

Din nou pe drum

Da, din nou pe drum. De data asta in Bucuresti cu ocazia Festivalului National-Concurs de muzica Folk „om Bun”. Ma asteapta o preselectie foarte grea duminica dimineata la Teatrul Nottara. Iar ziua va culmina cu o editie speciala a „Pariului pe Prietenie”, unde suntem invitati toti participantii la preselectia festivalului. Va marturisesc ca plec cu o gripa adunata acum 2 zile si care m-a pus pe ganduri daca sa mai fac deplasarea. Dar, optimist fiind, sunt sigur ca pana la ora spetacolului voi fi in regula.

Si pt ca nu se poate sa stai foarte ascuns prin Bucuresti iata ca prin bunavointa celor de la e-Folk si a lui Ovidiu Mihailescu voi avea si un moment artistic la seara de marti, 15 decembrie in clubul MojoMusic’s Brit Room, incepand de la orele 20:30.

Vocea din mintea mea

De obicei povestim in lacrimi de crocodil cum am fost noi raniti de altii, ca altii ne-au facut nu stiu ce rau, dar de cate ori am constientizat ca si noi ranim pe altii, cu sau fara voia noastra? Ce faci cand afli asta? Cum ar trebui sa te comporti? Dai vina pe evenimente imediat apropiate? Iti asumi toata vina? Si daca ti-o asumi cum o faci? Acum mai stii sa plangi, sau lacrimile le ai numai pt tine? Cat poti fi de egoist…
Eu am facut un suflet sa se inchida, un suflet care-si dorea sa zburde prin lume. Am facut asta involuntar, din contra, chiar am crezut ca fac bine ce fac, dar el s-a facut foarte mic, speriat de mine, speriat de dorintele mele, atat de speriat incat s-a facut invizibil. Acum nu-l mai gasesc. As vrea sa-i redau increderea in sine, in oameni, in mine. As vrea sa-l ajut sa-si gaseasca stralucirea si sa-i pun aripile la loc.  Era ingerul meu.

Dume nocturne

Daca omul ar face oua, cat de mari ar fi?

Cum s-ar comporta un hermafrodit narcisist?

De Mos Nicolae

Se spune ca dragostea-i oarba… dar ce fac orbii cand se-ndragostesc?

Azi n-o sa folosesc prea multe cuvinte dar o sa intelegeti despre ce e vorba.

Asa a fost:

Asa s-a terminat:

Asta imi doresc foarte mult:

A venit Mos Nicolae. Eu am primit o despartire. Tu?

Un alt om

Azi m-am trezit foarte de dimineata. Fara motiv, doar asa. Balconul imi facea parca semne disperate sa-l vizitez. A trecut ceva vreme de cand nu m-am mai lasat pierdut de peisajul ce mi se ofera in departare. Dintr-o data am simtit nevoia sa evadez, sa ma detasez de mine. Mai mult ca oricand ceva imi spune fugi, alearga, scapa, urla. M-am inchis de mult si am uitat sa mai traiesc. M-am lasat purtat de ganduri, incercand sa-mi aduc aminte de visele mele. Erau simple. Nu am cerut niciodata ceva foarte important de la viata. Am fost intotdeauna purtat de ceea ce se intampla in jurul meu, fiind intr-o continua adaptare la ce mi s-a oferit. La randul meu, mi-am incredintat sufletul oricarei persoane ce intrat in contact cu mine. Unora le-am si deschis niste usi. Altora le-am oferit toate cheile.  Ce s-a intamplat ulterior? Simplu. Cei carora le-am deschis doar niste usi au intrat buluc, au golit cat au putut dupa care i-am gonit. Cei care au avut cheile au inceput sa le piarda pe rand lasand in spatele lor camerele deschise. Nu am putut lasa lucrurile asa si le-am zidit. Au aparut alte persoane, mai frumoase, mai elegante, mai interesante care, cu o istetime agera, au reusit sa sparga cateva dar dincolo au gasit alte si alte ziduri. De azi m-am hotarat sa schimb toate astea. In ultimele zile m-am golit brusc. Am lasat sa iasa toata energia negativa pe care am adunat-o din frustrari si dezamagiri. Dar GATA! Am sters praful lasat in urma si pregatesc o schimbare. Am sa fac zidurile transparente sa vada toti ce e acolo, dar sa stie ca nu pot atinge. Am sa pun vointa la incercare si voi incerca sa biruiesc toate nedreptatile ce mi se intampla. Voi fi mai bun. Mai bun ca om. Voi fi un alt om!

Exercitiu de autosugestie

sunt bine…sunt foarte bine…sunt extraordinar de bine…sunt fantastic de bine…sunt minunat de bine…sunt bine…sunt foarte bine…sunt extraordinar de bine…sunt fantastic de bine…sunt minunat de bine…sunt bine…sunt foarte bine…sunt extraordinar de bine…sunt fantastic de bine…sunt minunat de bine…sunt bine…sunt foarte bine…sunt extraordinar de bine…sunt fantastic de bine…sunt minunat de bine…sunt bine…sunt foarte bine…sunt extraordinar de bine…sunt fantastic de bine…sunt minunat de bine…sunt bine…sunt foarte bine…sunt extraordinar de bine…sunt fantastic de bine…sunt minunat de bine…

In cafeaua cu lapte

Azi am baut cafea…cu lapte. Nu sunt un bautor de cafele asa ca pot considera acest lucru ca un eveniment.  Imi dau seama ca e amara, indiferent cat lapte i-as pune. E amara ca ziua de ieri. E amara ca soarele ce nu mai rasare. E amara ca zambetul fals pe care-l primesc din oglinda. Ce-ar fi spus o ghicitoare despre ce vad eu in cafeaua mea? Mi-e dor de vara, de soare, de Vama Veche , de mine. Am inceput din nou sa ma simt singur. Poate doar am devenit eu un singuratic. Am incercat sa deschid alte usi, ale altcuiva. Nu am realizat ca in spatele meu se inchideau ale mele. Acum ma aflu intre doua usi, una a mea si una a umbrei. Amandoua sunt inchise. Usa din spate este cea catre trecutul meu. Usa din fata este cea catre o alee insorita, cu pomi inverziti de-o parte si de alta, o alee ce duce catre un varf de munte. De acolo vezi totul limpede si te bucuri de viata. Caut in buzunare si-mi dau seama ca nu am chei pt niciuna. In lateral e un coridor gri, fara capete si oricat as incerca sa caut alte usi mergand pe culoar in fata mea apar aceleasi si aceleasi porti ferecate. M-am pierdut. M-am blocat intre 2 lumi. Doar umbra mai poate strabate de dincolo de zid. E singura purtatoare de chei. Cafeaua asta este prea tare. Prea tare pt mine. De fapt totul e prea tare. Prea tare este zidul de care ma lovesc in fiecare zi. Prea tare ma doare fiecare lovitura. Prea tare apas pe rana deschisa. Prea tare… Am sa dispar. O sa fiu un vis. Tu mai visezi?