Cafeaua fericita!

Azi sunt fericit. Sunt atat de fericit incat am impresia ca sunt cel mai fericit om de pe Pamant. M-ai intreba de ce? Sunt fericit pentru ziua de azi. Sunt fericit ca am prins o dimineata devreme. Sunt fericit pentru o noua zi cu intamplari frumoase. Si ce daca sunt nori, eu ii vad altfel. Soarele si-a pus ochelari de oameni. Asa cum noi ne punem ochelari de soare. El tot acolo e si ne priveste. Ne vede mai inchisi la culoare. Uneori plange pentru ca ne vede cum suntem cu adevarat…unii dintre noi. Eu am sa-i arat in continuare ca nu toti suntem la fel si am sa-i zambesc in continuu. Stiu ca ma va rasplati cu fata lui cea mai luminoasa. Va stii el sa aleaga momentul cel mai potrivit. Cineva ma intreba cum ar fi daca am fi toti surzi si orbi si i-am raspuns ca atunci am vedea, simti si actiona cu sufletele. Iar iti  vorbesc din povesti… Pe naiba! Incearca si tu sa-ti deschizi sufletul si cauta alte suflete deschise. Mai mult

Reclame

Dimineata fara cafea

E o alta dimineata asemanatoare cu cea de ieri, sau cu cea de alaltaieri sau cu cea de saptamana trecuta. Da, cu cea de saptamana trecuta seamana cel mai bine. Doar ca saptamana trecuta eram in alt an. Deci nu s-a schimbat nimic. Ba mai mult as putea spune ca saptamana asta, prima din anul acesta, seamana leit cu prima saptamana din anul trecut. Experimentez se pare aceleasi lucruri. Hmm. Ma simt acum de parca viata mea ar avea un traseu circular, desi de multe ori imi placea sa spun ca e sinusoidal. Acum amintindu-mi de anul trecut imi dau seama ca ma tot invart intr-un cerc…sau dupa un cerc…sau in jurul cercului, nici nu mai stiu. Pe 2010 toata lumea si-a facut planuri marete, si-a scris dorintele sub diverse forme, promitand ca se vor tine de ele. Bravo lor! Eu nu m-am gandit la nimic. Nu ca nu-mi doresc nimic, nu ca nu as putea sa-mi fac un plan, din contra, doar ca mi-a trecut prin cap ca anul acesta sa il las sa curga cum vrea el si sa vad unde ma duce. Nu am sa caut THE DRUMUL voi merge pe cararea care ma atrage mai mult. Daca voi fi insotit sau nu, iar nu cred ca o sa mai aibe importanta. Asa ca draga lume mare spre tine ma indrept.

In cafeaua cu lapte

Azi am baut cafea…cu lapte. Nu sunt un bautor de cafele asa ca pot considera acest lucru ca un eveniment.  Imi dau seama ca e amara, indiferent cat lapte i-as pune. E amara ca ziua de ieri. E amara ca soarele ce nu mai rasare. E amara ca zambetul fals pe care-l primesc din oglinda. Ce-ar fi spus o ghicitoare despre ce vad eu in cafeaua mea? Mi-e dor de vara, de soare, de Vama Veche , de mine. Am inceput din nou sa ma simt singur. Poate doar am devenit eu un singuratic. Am incercat sa deschid alte usi, ale altcuiva. Nu am realizat ca in spatele meu se inchideau ale mele. Acum ma aflu intre doua usi, una a mea si una a umbrei. Amandoua sunt inchise. Usa din spate este cea catre trecutul meu. Usa din fata este cea catre o alee insorita, cu pomi inverziti de-o parte si de alta, o alee ce duce catre un varf de munte. De acolo vezi totul limpede si te bucuri de viata. Caut in buzunare si-mi dau seama ca nu am chei pt niciuna. In lateral e un coridor gri, fara capete si oricat as incerca sa caut alte usi mergand pe culoar in fata mea apar aceleasi si aceleasi porti ferecate. M-am pierdut. M-am blocat intre 2 lumi. Doar umbra mai poate strabate de dincolo de zid. E singura purtatoare de chei. Cafeaua asta este prea tare. Prea tare pt mine. De fapt totul e prea tare. Prea tare este zidul de care ma lovesc in fiecare zi. Prea tare ma doare fiecare lovitura. Prea tare apas pe rana deschisa. Prea tare… Am sa dispar. O sa fiu un vis. Tu mai visezi?