Buna dimineata!

Da, bună dimineața! După un somn de câțiva ani reușesc să mă trezesc. Lucrurile nu sunt la fel ca atunci când am plecat. Ce s-a schimbat? Cred că tot. De fapt a ramas un lucru la fel: EU. Eu, cel care sunt de fapt. Eu, cel din interiorul meu. M-am părăsit o vreme sau, cel puțin, așa am crezut. M-am rătăcit, m-am transformat în ceva ce nu voiam să fiu. În tot timpul ăsta am crezut că fac bine… pentru cei din jur… pentru mine. Am adunat o suferință ce și-a făcut loc în mine treptat, pe nesimțite, iar acum dă pe afară. A reușit să ia locul zâmbetului meu larg. A reușit să pună pe mine masca fricii, a temerii de tot și toate, a neîncrederii în forțele proprii. Acum, am decis să pun capăt acestui drum și să pornesc pe un altul. Pentru asta am început să ma caut. Am început să țip, să strig după mine însumi. De fapt, n-am plecat niciodată. Am fost aici, lângă mine. Am crezut într-o vreme că suntem într-o luptă în care ne schimbam victoriile și înfângerile între noi. E o luptă nedreaptă, atâta timp cât ea există. Cum poți să te bucuri și să suferi în același timp? Cum poți să fii luminos ca învinător când, în același timp te aduni din miile de bucăți de pe jos? Așa am ajuns să fac pace cu mine însumi. În lupta asta suntem, de fapt, aliați. Termenii păcii sunt simplii: oricare TU ai fi, ține cont de ce-și dorește celălalt. Ai grijă de tine și ocrotește-te! Dă-ți șansa de a fii fericit! Lasă fereastra deschisă suficient cât să vă puteți auzi, TU, cel de-afară cu TINE, cel dinăuntru! E o dimineață frumoasă! E o pace frumoasă! Mulțumesc!

Anunțuri

Am lansat site-ul

De acum este oficial. Puteti vizita in orice clipa WWW.IONUTMANGU.RO

Pentru o cauza nobila

Via Lia Bolte:

Dragii mei, bloggeri, prieteni, cunoscuti, necunoscuti

 

Va invit sa Sustineti proiectul Pot sa Invat si Eu destinat copiilor cu cancer din Iasi!!! Mai sunt 2 zile in care acest proiect poate castiga 5000 de euro pentru Realizarea unei camere de Joaca pentru cei 100 de micuti din Iasi bolnavi de cancer. Sustinere cu incredere, cu un vot, cu promovare online, cum stiti voi 🙂

 

 

Personal nu am văzut niciodată un copil bolnav de cancer şi nu stiu dacă mi-ar rezista sufletul să intru în lumea lor plină de contraste, de fericiri şi bucurii adunate într-o cameră de spital. Să înduri o boală a cărei finalitate nu o şt,,i fără prieteni, fără părinţi şi casa ta să devină pentru câteva luni un spital în care aproape toţi sunt ca tine: adică bolnavi. Zilele tale să fie la fel, o aşteptare de finalitate în vreun fel a ceea ce trăieşti…Iar rezultatul nu-l stie nimeni….Cred că trăind aşa ajungi să iţi fie frică, să speri mai puţin, să visezi mai gri….Am văzut însă supravieţuitori de cancer şi am surprins privirea tristă când povestesc despre lupta lor, si despre faptul că ei au avut noroc. Nu ştiu cum arată lumea lor şi sincer mi-e frică de ce aş putea să descopăr….

 

Cu toate scolile mele sociale nu mă cred în stare să intru în onco-pediatrie să ţin de mână un copil, zâmbindu-i, să pot să-i inspir speranţă unui suflet căruia i s-a spus că are şanse să moară. Ce pot eu să-i mai spun unui copil cu cancer care se uită în sufletul meu?? Nu ştiu cum şi mă simt neputincioasă…

 

DAR mă BUCUR enorm că există in România nişte oameni mici cu suflet Mare..Little People care merg in spitale şi ţin de mână copiii bolnavi şi le redau zâmbetul pe faţa obosită, care stau lângă ei până la capăt sau până la vindecare, care încearcă să aducă în spitalele din ţară servicii complementare pentru copii şi impun standarde de calitate în munca de asistare a acestor copii. Ei sunt cei care au creat Clubul Temerarilor pentru a arăta şi altor tineri bolnavi că poţi supravieţui. ei sunt cei care desfăşoară activităţi cu copiii bolnavi de cancer în Cluj, Timişoara, Iaşi, Bucureşti…Ei sunt cei care Speră, care Cred, care Luptă….

 

Ei sunt cei care fac ceea ce eu nu cred că aş avea putere să fac, ceea ce mulţi dintre noi nu facem . Putem totusi  sa VOTAM pentru a sprijini pe cei care fac deja acest lucru.

 

Din respect mare pentru ei şi munca lor, pentru cei 100 de copii din Spitalul de Onco-pediatrie din IASI, am hotărât să Sprijin proiectul Pot sa invat si eu de pe Tara lui Andrei.

http://www.taraluiandrei.ro/orasul-tau/proiecte/pot-sa-invat-si-eu_570.html

 

Mai sunt 2 zile de votare in care cei de la Little People au nevoie de cat mai multe voturi pentru a primi 5000 de euro pentru ca proiectul lor sa prinda viata.

 

Proiectul se adreseaza copiilor bolnavi de cancer intre 6 luni si 18 ani internati pe sectia de Oncopediatrie a Spitalului Clinic de Urgenta pentru Copii ,,Sfanta Maria” din Iasi. Cei de la Asociatia Little People Romania doresc sa creeze in premiera in zona Moldovei o camera performanta de joaca si terapie, la standardele spitalelor europene in ceea ce priveste igiena, siguranta si echipamentul, care sa ofere modalitati si materiale creative de educare, obiecte si mobilier de cea mai buna calitate care sa raspunda nevoilor copiilor internati pe sectia de oncopediatrie a spitalului. In anul 2000, Little People a creat un program care sa vina in sprijinul pacientilor bolnavi de cancer pediatric, recunoscut sub numele de Program de Asistenta al Pacientilor replicat in momentul de fata in toate sectiile oncopeditrice principale din tara in: Cluj, Timisoara, Bucuresti si Iasi( incepand cu data de 1 noiembrie). Doresc sa implementeye aceasta metoda „Asistenta a Pacientilor” si la acest spital Sfanta Maria” din Iasi, iar personalul specialist angajat alaturi de voluntari instruiti si coordonati de Little People sa ofere servicii de cea mai buna calitate copiilor.



Ce poti tu sa faci?


1. Intri pe Tara lui Andrei http://www.taraluiandrei.ro/orasul-tau/proiecte/pot-sa-invat-si-eu_570.html

 

2. Iti faci un cont cu Id si parola

 

3. Votezi proiectul „Pot sa invat si eu”

 

4. Dai la cat mai multa lume informatia pentru ca in cele 2 zile Ramase sa strangem foarte multe voturi!!!

 

Daca nu putem fi acolo cu cei mici si sa le fim alaturi in experienta lor, putem da un click, un vot si sa facem o diferenta in viata lor. Sunt convinsa ca nu e putin…

 

Multumesc din inima


Cafeaua fericita!

Azi sunt fericit. Sunt atat de fericit incat am impresia ca sunt cel mai fericit om de pe Pamant. M-ai intreba de ce? Sunt fericit pentru ziua de azi. Sunt fericit ca am prins o dimineata devreme. Sunt fericit pentru o noua zi cu intamplari frumoase. Si ce daca sunt nori, eu ii vad altfel. Soarele si-a pus ochelari de oameni. Asa cum noi ne punem ochelari de soare. El tot acolo e si ne priveste. Ne vede mai inchisi la culoare. Uneori plange pentru ca ne vede cum suntem cu adevarat…unii dintre noi. Eu am sa-i arat in continuare ca nu toti suntem la fel si am sa-i zambesc in continuu. Stiu ca ma va rasplati cu fata lui cea mai luminoasa. Va stii el sa aleaga momentul cel mai potrivit. Cineva ma intreba cum ar fi daca am fi toti surzi si orbi si i-am raspuns ca atunci am vedea, simti si actiona cu sufletele. Iar iti  vorbesc din povesti… Pe naiba! Incearca si tu sa-ti deschizi sufletul si cauta alte suflete deschise. Mai mult

Sunt la Curatenie Generala!!!

Daca v-ati uitat atent, ati observat cu siguranta in partea dreapta a blogului, un banner. Da! E bannerul „Let’s Do’it, Romania!” Azi voi fi acolo. Sper ca si tu!! Hai la curatenie. Si tu domnisoara cu unghii frumoase, si tu domnule conducator de BMW ce arunci tigari pe geam. Hai sa facem impreuna curat sa putem dormi mai bine. Stiti si voi zicala: „Cum iti asterni, asa dormi.” Si pt ca va veti da toata silinta si va veti consuma energiile in sensul asta, am si o surpriza pt voi. Diseara in Irish Pub vom concerta alaturi de cei de la Cassa 3, baietii aia faini de la Tg Mures. Unde mai pui ca intrarea este libera. Nu-ti fa griji, ai tot timpul sa ajungi, concertul incepe la 20:30. In speranta ca vom petrece o zi intreaga impreuna va dau intalnire de la 9:00 in parcare la Iulius, sa va mai inscrieti cei care nu ati facut-o pana acum. Eu, gata, v-am lasat! Tre sa fug ca ma asteapta ai mei colegi de grup. Hai, pa!

Unde esti tu, oare?

Candva, obisnuiam sa te iubesc. A mai trecut ceva si am incetat sa o mai fac. Dupa inca o perioada, am ajuns sa uit cum era la inceput. Cineva a incercat sa-mi aduca aminte de noi, dar eu nu mai stiam cum arati. Am in minte o imagine difuza a acelor vremuri. Mai mult

Pentru un zambet de copil

Articol preluat de la Marius Perijoc

Proiectul PENTRU UN ZAMBET DE COPIL! continua in libraria Carturesti.

Daca mai vreti sa donati sau sa oferiti cadou jucarii, jocuri, carti de colorat sau de povesti, rechizite, va asteptam in Carturesti Cluj pana in 30 mai!!!

Veti contribui la o zi de 1 iunie cu totul speciala pentru 40 de copii de la Institutul Oncologic si pentru 50 de copii de la grupele cu program saptamanal de la gradinita Licurici!

http://pentruunzambetdecopil.blogspot.com/2010/05/inca-asteptam-cadouri-si-donatii-in.html

Atentie la Lenuta si Costel!!

Asadar, atentie mare la acestia 2. Daca ai vreunul prin preajma, sporesteti simturile pt ca sunt foarte sensibili la cuvintele „La multi ani!” Va asigur ca daca aud cuvintele astea sunteti pasibili de o betie pe banii lor, ca de…asa cica e obiceiul ca ei sa dea de baut! Sincer, nu stiu de unde acest obicei barbar! Mie mi-e frica, sincer, dar pt ca imi plac senzatiile tari si sporturile extreme de gen sticlism si halbere o sa-mi incerc norocul si o sa le urez si eu: „La multi ani, dragilor! Sa purtati cum stiti voi mai bine numele ce le aveti!” Amu, de se-ntampla sa patesc acea crunta barbarie si sa fiu cinstit de ei, o sa-mi accept soarta cu barbatie!

Hai sa aveti grija de voi!

IM

Piciorul care m-a inselat

“Buna! Sunt Ionut si am piciorul in ghips!”

“Buna, Ionut!”

Anul asta, asa cum v-am mai spus mi-am promis sa fac cat mai multe lucruri din categoria “nu le-am facut inca”. Din astea face parte si faptul ca nu am avut piciorul in ghips pana acum. Am zis io ca-i cazul sa o fac si p-asta si mai in gluma, mai in serios am calcat stramb, acum nu stiu daca la propriu sau la figurat. Acum pot spune ca am intrat in grupul celor in imposibilitate motrica.

Mai fratilor si surorilor, a inceput sa nu mai fie distractiva gluma cu ghipsul meu. Deja a trecut aproape o saptamana si nu-mi mai place. Piciorul stang deja are de doua ori dimensiunea dreptului, in diametru. Printre altele le multumesc tuturor care pana acum mi-au fost aproape si m-au alimentat cu tot felul, incepand cu carje, continuand cu diverse alimente si culminand cu voie buna si mesaje incurajatoare. E ciudat sa aflii cum e afara doar dand o privire in balcon:( M-as fi plimbat si eu cu o domnisoara frumoasa la brat, asa ca de inceput de primavara, dar se pare ca tre sa mai aman un pic episodul asta.

Eu va spun doar sa va bucurati la maxim de faptul ca aveti doua picioare si puteti ajunge cu ele oriunde. Eu is scos din functiune inca o perioada, dar promit sa va prind din urma. 🙂

Hai sa aveti grija de voi!!!

Am scapat de scoala

Pt ca stiu ca am cativa sustinatori in aceasta privinta, o sa-i informez pe aceasta cale ca in acest moment am absolvit Scoala de soferi! Urmeaza ca in viitorul apropiat sa ma prezint si la militie pt examenul final si pt proba practica! Va multumesc celor care v-ati ferit de prezenta pe strazi in timpul orelor mele de practica, dar in acelasi timp le multumesc si celor care au iesit cu stegulete si pancarte pt a-mi face galerie in acelasi rastimp 🙂 O sa revin cu noi amanunte in momentul in care o sa ma hotarasc sa sustin si examenul la militie. Va doresc sa va bucurati de clipele ramase sigure pe strazile nationale, cel putin pana cand o sa am in mana bucatica de carton si plastic ce-mi confera dreptul de a conduce masini pe drumurile publice!

S-auzim de bine!

Previous Older Entries