E noapte….din nou…
Stau in camera goala si ma gandesc la trecut.. .incerc sa pun pe hartie cateva ganduri…incerc in versuri…nu-mi iese…ascult linistea. De odata zgomotul facut de frigiderul ce-l vechi o tulbura…apoi iarasi liniste…citesc…citesc printre randuri…ma pierd…am uitat primul cuvant citit. O iau de la capat…nu mai pot sa citesc…gandul imi zboara la ultimele momente de liniste din viata mea. Am ajuns la stele si nu le-am gasit. Uneori ma intreb de ce nu am astfel de momente? E simplu…nu am fost facut pt asta. Alteori ma intreb oare le vreau? Nu, nu le vreau…viata mea a fost cladita pe haos, pe dezamagiri, pe regrete, pe esecuri. Am ramas in picioare…..toate au un rost (asa-mi place sa ma mint). Fara acest sentiment de neliniste nu as mai stii cum sa traiesc. Imi amintesc de iubire, de dragoste, de speranta, de respect, de incredere, de fidelitate, de sinceritate. Pt unii poate par cuvinte de dictionar, nu si de vocabular (unul sentimental binenteles), pt mine sunt cele mai importante sentimente. Ele sunt cele care ne tin prietenii aproape, mai mult aduc altii noi. Acelesi sentimente compun descrierea a ceea ce am vrea sa simtim langa persoana de langa noi, cea careia iti place sa-i spui iubit/a. De cele mai multe ori ne multumim daca acea persoana ne face sa simtim macar o parte din aceste lucruri… si asa apar compromisurile…vei renunta la lucruri ce-ti placeau pt a-i face pe plac…la randul ei…va face la fel…ce urmeaza…stim cu totii…acele clipe in care reprosam aceasta situatie. Ce te faci atunci cand gasesti acea persoana langa care simti mai mult de atat? Devii nesigur, neincrezator in ceea ce simti…apare indoiala…ea naste gelozii…ele pot degenera…ai pierdut ceea ce ai cautat pana acum…ce faci? Taci…atat mai poti face . Te gandesti la momentele petrecute impreuna…ca sa ti se para mai lunga perioada o transformi in secunde…Se scurg si acele secunde si totul devine o amintire. Te ridici…o iei de la capat…nu mai ai incredere…nu mai ai acel avant…simti, dar cu teama….cu teama de ce se va intampla…oare de data asta vei suferi mai mult? Iti spui ca tu nu o sa te mai indragostesti niciodata. De la un moment dat incepi sa prinzi curaj….ea/el te motiveaza sa existi…simti ca acea persoana devine responsabila pt faptul ca tu inca mai respiri…nu recunosti…dar te-ai indragostit din nou. Este posibil? Toata lumea spune ca te indragostesti cu adevarat o singura data. Au dreptate? Daca au dreptate…de ce simti ca nu mai ai aer cand ii auzi vocea? De ce orice bariera din jurul tau se sparge numai cand glasul acelei persoane iti ajunge la ureche? De ce tresari la fiecare atingere? De ce te simti pierdut/a cand nu este langa tine? De ce cand telefonul suna speri sa auzi din nou acea voce? De ce pulsul iti accelereaza cand va intalniti? De ce lumea din jur nu mai conteaza cand sunteti impreuna? Oare lucrurile astea nu le-ai mai trait o data? Ba da…si…si atunci erai indragostit/a…e doar o coincidenta? Dar de ce te intreb pe tine? Te intreb pt ca poate si tu treci prin asta…sau ai experimentat-o de curand. Daca nu…te compatimesc…eu asta simt acum…si totusi e fain…dureros de fain…de data asta pana cand? Mi-as dori sa opresc timpul in loc doar pentru a salva aceste momente…
Daca reusesc o sa te invat si pe tine…sau o sa-ti povestesc despre asta…sau poate o sa reusesc sa-mi gasesc cuvintele pt acele versuri despre care-ti ziceam la inceput…apoi o sa ti le cant…
Ma dezmeticesc…ma uit in jur si camera e tot goala…mai goala decat inainte ca ea sa-i paseasca prima data pragul…clipesc…vad patul…la fel de gol…ma duc sa-i tin de urat…am zis destul…
Ionut Mangu's Blog 
Comentarii recente