Tabara de folk de la Calafat, 1-8 august 2010

Va salut, dragilor! Din nou. 🙂

S-a terminat vara. Stiu ca altii ar spune ca inca nu, dar hai in Cluj si o sa te convingi ca vara e dusa de ceva vreme. Asa cum proverbul spune: “Toamna se numara bobocii.” asa si eu trag o mica linie dupa aceasta perioada estivala.

Ultima data va povesteam ca am fost in Bucovina (bat-o vina), dupa care am disparut. Ei…n-a fost chiar asa, doar am luat o mica pauza de la tehnologie datorata iesirilor in cateva decoruri absolut incredibile. Hey…calmeaza-te! Daca stai linistit, o sa incerc sa-ti spun toata povestea. 🙂 Reluand firul de la ultima istorisire imi amintesc de iesirea in Calafat, unde s-a tinut a 13-a editie a taberei folk. Multe lucruri nu am sa va spun, pt ca atmosfera de acolo nu o pot trata in cuvinte. Acolo trebuie sa vii si sa simti pe pielea ta. Sa simti caldura, atat sufleteasca precum si cea atmosferica, sa te joci cu tantarii de v-ati ascunselea, sa imbratiseszi Dunarea, sa-ti ingropi picioarele-n nisip. E stiut probabil faptul ca am o legatura aparte cu Dunarea. De fiecare data cand o vad imi da senzatia de “acasa”. Asa a fost si de data asta. M-am simtit acasa si asa am putut sa fiu un fel de gazda pt cei care au venit pt prima data acolo. Anul asta, tineretul folk a stat o perioada separat de consacratii genului, insa asta nu a fost neaparat rau. Din contra, a devenit un mediu propice creatiei, distractiei si prieteniei. Am cantat cat e ziua de lunga, am avut spectacolele noastre separate, la care veneau, cu o nerabdare aproape inimaginabila pt noi, distinsii domni folk-isti, care in spate au o istorie legata de muzica asta. Am cantat in diverse variante, cum ar spune matemeticienii…combinari de en luate cate kapa :). Asa se face ca pana si dl. Olarasu si-a lansat cartea tot in mijlocul nostru. In fine, ca sa va lamuriti despre ce este vorba o sa va pun rezultatele muncii de o saptamana alaturi de tinerii talentati si seriosi cu care am interactionat la un mod prietenesc desavarsit.

Ca in fiecare an Tabara de Folk din Calafat este legata si de Festivalul National de Folk si Balada “Poarta Sarutului” din Tg. Jiu. Asa se face ca toti participantii la tabara am mers in concurs sa ne duelam, asta dupa ce abia ne obisnuisem sa facem lucrurile impreuna. Rezultatele finale au fost pe masura. Aproape toate premiile acordate in festival au fost castigate de participantii la tabara, lucru care nu ma face decat sa ii felicit pe fiecare in parte. Cu ocazia asta o sa dau si un motiv in plus sa se manifeste, mandriei ardelenesti si indeosebi cea clujeana. Motivul este unul lesne de inteles. Primele 3 locuri la individual au fost ocupate de clujeni, chiar daca locul 3 a mers la o domnisoara care abia anul asta isi incepe perindajul prin viata clujeana. Eu zic ca-i de bine, pt ca de astfel de oameni are nevoie cultura acestui oras. Trofeul cel mare a mers tot la Cluj, desi domnisoara Sidor nu recunoaste inca faptul ca viata ei s-a mutat in Cluj de multa vreme. Eu si Mironeasca am adus locurile 1 si 2, asta asa…informativ 😛

Fiindca tind sa lungesc prea mult povestea, o sa fac o promisiune si o sa revin cu celelalte intamplari in urmatoarele articole, cat pot de repede. Pana atunci sa aveti grija despre voi!

Cu mare drag si dor de voi,

MI

Anunțuri

2 comentarii (+add yours?)

  1. marianafolk
    Sep 12, 2010 @ 18:04:00

    frumos spus megamanguleeeeee!!!!!pupa mama:))

    Răspunde

  2. Adina Popescu
    Sep 27, 2010 @ 23:11:34

    Dunare…acum 10 ani…tineri…veseli si frumosi…acasa! Te imbratisez! 🙂

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: