O luna de vis sau un vis de-o luna. Partea I

Iata ca dupa o perioada destul de lunga de absenta revin in fata tehnologiei si a zgomotului cotidian. A trecut mai bine de o luna de cand nu am mai deschis aceasta camaruta, dar cred eu ca sunt scuzat. De ce? Simplu. Pt ca am fost sa-mi umplu desaga de amintiri prin locuri in care nu credeam ca ajung foarte curand. Si pt ca nu au fost putine o sa va povestesc cate ceva de prin fiecare loc pe care l-am vazut.
Totul a inceput pe 1 august cand am luat in spate o chitara, cateva haine si bun de drum m-am indreptat catre Calafat. Insotit de o Diana foarte bine dispusa, l-am recuperat si pe Silvan din Alba Iulia, cu care am colaborat la o piesa noua, facuta “pe genunchi” pe bancile din tren. Astfel am petrecut un drum de aproape 14 ore, sau mai bine, cine mai stie? Sau ce importanta mai are? Nerabdarea nu mi-a fost mica mai ales ca aveam sa ma reintalnesc cu Dunarea, de care ma simt mai legat ca niciodata si cu cat ma departez de ea cu atat mi-e mai draga. Motivul principal pt care am ales sa fac acest drum a fost Tabara de folk, care anul asta s-a tinut in perioada 1-8 august. Multumirile trebuie aduse unor oameni extraordinari precum Dan Vana (un om fantastic din categoria “trebuie sa-l cunosti”), George Filip sau primarul orasului Calafat, Mircea Guta, care chiar daca are un nume asemanator Giocondei maneliste, nu are nicio legatura cu personajul respectiv, ci din contra este un om minunat care, chiar si in conditiile grele in care ne aflam a sustinut foarte mult desfasurarea acestei tabere. Aici s-au adunat deopotriva folkisti de toate varstele si credeti-ma ca nu au fost putini. Mi-e atat de greu sa incep enumerarea numelor care au fost in tabara de frica sa nu uit sa mentionez pe cineva. Nici macar un numar exact al persoanelor care s-au perindat prin tabara nu pot sa va dau pt ca au tot venit, au tot plecat mentinand un flux continuu de oameni minunati, “poeti cu chitara” cum spun prietenii nostrii bulgari. Asadar, va spuneam mai devreme ca ma grabeam sa revad Dunarea, ei iata ca intalnirea cu ea nu s-a lasat prea mult asteptata facand o baita in ea din prima noapte. Am avut placerea sa o gasesc foarte limpede si cu un curent mult mai mic decat cel cu care eram eu obisnuit, astfel ca balaceala a fost mai mult decat placuta, mai ales ca plaja din Calafat are un farmec aparte, o liniste care-ti intra in sange inca de cand pui primii pasi pe nisipul ei. Binenteles ca nu m-am putut abtine sa nu arunc un pic undita la apa, sa simt din nou cum pestii (desii mici) se zbat in carlig. Aici tre sa va povestesc cum Emeric Imre, printre primele dati la pescuit se minuna de pestisorii pe care noi ii pusesem intr-o mica groapa cu apa. Pt mine a fost amuzant sa-l vad mirandu-se ca un copil. Revenind in tabara am trecut la activitati deosebit de importante, anume degustatul berilor reci (2 lei/halba la terasa din centru…deci se poate), care s-au dovedit a fi din productia de anul asta sau “campionatul” hotelului la table, unde am iesit neinvins, uitandu-ma amuzat din nou cum plecau pe rand cu coada’ntre picioare, toti cei care incercau sa mi se opuna . Pt ca trebuia sa trecem si la lucruri serioase, ne-am adus motivul pt care suntem in tabara si am inceput sa ne mangaiem iubitele…chitari, la ce va gandeati? 😛 Serile au fost deja de o alta natura. Adevarate maratoane folk care incepeau la orele 21:00 si se terminau inspre orele diminetii spre 3:00 sau 4:00. Dar asta era programul pt minunatul public care, desi era in timpul saptamanii statea cu noi pana la acele ore tarzii. Au avut si de ce. Pe scena au urcat deopotriva tineri debutanti, dar si nume consacrate ale folkului, spectacolul fiind asigurat de alternarea lor pe scena intr-un mod absolut aleatoriu si in spirit camaraderesc. Lucrul asta mie mi-a placut pt ca asa a existat o dinamica destul de buna a spectacolului. Daca ati crezut ca asa ne incheiam serile va inselati amarnic. Hotelul in care am fost cazati a devenit o cutie muzicala la propriu, incepand cu holul receptiei unde se aduna marea gasca, dar si pe capetele de etaj, unde cei carei doreau sa fie mai intimi, se retrageau. Ideea de baza este ca se canta cam pana pe la 8 de dimineata, uneori mergand direct la micul dejun .
Aaaaaaaa. Uitasem sa va spun ca am fost si pana in Bulgaria, la Vidin care nu era decat la o latime de Dunare distanta. Asa ca am urcat pe bac si am pornit intr-o aventura prin orasul cetate de pe celalalt mal al fluviului. Acolo am mers sa vizitam cetatea Vidinului care este una foarte frumoasa si daca sunteti in zona merita sa mergeti. Surpriza a fost enorma cand ajunsi pe terasele bulgaresti am constatat ca berile sunt foarte ieftine, mancarea de asemenea. Binenteles ca am optat pt mancaruri specifice de peste, care mie mi-au placut foarte mult. Trebuiesc mentionate cele 2 beri bulgaresti care m-au impresionat Kamenica si Zagorka, care pe terasele de pe plaja costau cam 2,5 lei.
Ar fi atat de multe de povestit ca as putea scrie un roman cu ce s-a intamplat intr-o saptamana minunata, intr-un colt de Rai de pe malul Dunarii. Oameni cu suflet mare, romani, bulgari, prieteni vechi, prieteni noi, chitari, zambete, Dunare, nisip, maraton de folk, melodii triste, melodii vesele, plimbari, liniste, armonie, imbratisari, si lista poate continua cu orice iti poti imagina pozitiv.
La revedere, tabara draga.
“As mai bea un bitter
Cum beam pe vremea lui Hitler”
.

Pe curand
Ionut Mangu

Anunțuri

5 comentarii (+add yours?)

  1. marianairina
    Aug 29, 2009 @ 15:53:10

    pai cine sa se puna cu maestru la table?puteai si tu macar sa nu ii faci pe toti sa planga:D abia astept sa ne revedem si sa hasuram in continuarea prietenia noastra

    Răspunde

  2. Ionut Mangu
    Aug 29, 2009 @ 16:58:08

    Pai eu nu am vrut sa-i fac sa planga. Ii avertizasem de la inceput dar nu au vrut sa inteleaga :)). Si eu astept sa ne revedem cu bine si cat mai curand si chiar mai des.

    Răspunde

  3. Teona Goreci
    Aug 30, 2009 @ 23:00:35

    "cand umblam din vad in vad
    spre orasul stalingrad…" (astept continuarea din partea urmatorului care comenteaza ;)) )

    abia acum ti-am descoperit blogul .. felicitari !.. ar trebui dupa parerea mea sa nu fii asa de modest si sa scrii si despre premiul I pe care l-ai obtinut dupa tabara folk, la festivalul de la tg. jiu, si sa pui si ceva poze. 🙂

    bafta in continuare !
    sa auzim numai de bine 🙂

    Răspunde

  4. Ionut Mangu
    Aug 30, 2009 @ 23:06:49

    O sa pasez povara continuarii versurilor celui care va scrie dupa mine, iar tie trebuie sa-ti spun ca mai am 3 parti la povestea asta :). Pana una alta iti multumesc si iti urez si eu la randu-mi multe "succesuri".

    Răspunde

  5. Trackback: Dan Vana in Irish Pub « Ionut Mangu's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: